O bilă de biliard lovește o alta, iar a doua se mișcă. Spunem că prima a cauzat-o pe a doua. Cauzalitatea este relația dintre evenimente în care unul produce pe altul. Este atât de fundamentală pentru modul în care gândim, încât este greu de imaginat că ne putem lipsi de ea. Totuși, filosofii s-au străduit timp de secole să spună exact în ce constă această relație.

David Hume a susținut că nu percepem niciodată cauzalitatea în mod direct. Vedem un eveniment urmat de altul, în mod repetat, iar mintea dezvoltă o așteptare. Cauzalitatea, în opinia sa, este o conjuncție constantă plus un obicei al așteptării. Kant a respins acest lucru, argumentând că cauzalitatea este o categorie pe care mintea o impune experienței. Fără ea, nu am putea avea deloc o experiență coerentă. În secolul al XX-lea, filosofii au distins diferite tipuri de cauze: necesare și suficiente, proximale și îndepărtate, contributive și decisive. Oamenii de știință folosesc explicații probabilistice și contrafactuale: o cauză este ceva care face diferența în probabilitatea sau apariția unui efect. Corelația nu este cauzalitate, așa cum spune sloganul, ci determinarea momentului în care apare necesită atenție.

Relatări de cauzalitate

• Regularitate.
• Contrafactual.
• Probabilistic.
• Mecanic.

Cauzalitatea contează în drept, medicină și știință, unde atribuirea efectelor cauzelor are consecințe practice.