Lungimea de undă este distanța de la un vârf al unei unde la următorul. În spectrul vizibil, aceasta determină nuanța pe care o percepem. Lungimile de undă mai scurte apar violet sau albastre; lungimile de undă mai lungi apar roșii. Ochiul uman este sensibil la o bandă îngustă de aproximativ 400 până la 700 de nanometri.

Aceeași proprietate fizică guvernează alte forme de radiații electromagnetice și unde mecanice. Undele radio au lungimi de undă măsurate în metri sau mai mari; razele X au lungimi de undă mult mai scurte decât lumina vizibilă. În sunet, lungimea de undă este invers proporțională cu înălțimea sunetului pentru o anumită viteză de propagare.

În cercetarea vederii, lungimea de undă se distinge de experiența psihologică a culorii. Două lumini cu compoziții spectrale diferite pot produce senzații de culoare identice (metameri). În schimb, aceeași lungime de undă poate apărea diferit în funcție de contextul înconjurător și de starea de adaptare.

• Distanța dintre vârfurile succesive ale undelor
• Determină nuanța în spectrul vizibil
• Invers proporțional cu frecvența
• Se aplică atât luminii, cât și sunetului

Controlul precis al lungimii de undă este fundamental în experimentele privind vederea culorilor și în tehnologii precum laserele și spectroscopia.