Bazinele oceanice majore sunt dominate de sisteme de curenți mari, aproximativ circulare, numite gyri. Modelele vântului și efectul Coriolis produc împreună gyri subtropicale care se rotesc în sensul acelor de ceasornic în emisfera nordică și în sens invers acelor de ceasornic în emisfera sudică, precum și gyri subpolare mai mici, cu sens opus.

Curenții limită vestici din interiorul gyrurilor sunt înguști, adânci și rapizi; curenții limită estici sunt largi, puțin adânci și lenți. Gyrurile subtropicale sunt caracterizate prin flux convergent de suprafață și downwelling în centrele lor, ceea ce duce la niveluri scăzute de nutrienți și apă albastră limpede. Gyrurile subpolare sunt mai productive din cauza upwelling-ului și a amestecului puternic de iarnă.

Girurile organizează distribuția căldurii, sării, planctonului și resturilor plutitoare la scară de bazin. Acestea sunt vizibile în datele satelitare ca modele coerente ale înălțimii și temperaturii suprafeței mării. Modificările forței vântului sau ale sistemului climatic mai larg pot modifica intensitatea și extinderea girurilor, cu consecințe asupra climatului regional și a ecosistemelor marine.

• Sisteme de curenți oceanici circulari la scară largă
• Tipuri subtropicale și subpolare
• Modelează transportul de căldură și modelele de productivitate
• Vizibil în datele satelitare ale suprafeței mării