Energia și materialele din ocean nu se mișcă de-a lungul unor lanțuri unice; ele circulă prin rețele interconectate care definesc cine pe cine mănâncă. Aceste rețele sunt rețele trofice. Fitoplanctonul și alți producători primari formează baza; zooplanctonul, peștii mici, prădătorii mai mari și detritivorii ocupă niveluri superioare, multe specii hrănindu-se la mai multe niveluri.

Rețelele trofice marine sunt modelate de dimensiune, comportament și disponibilitatea luminii și a nutrienților. Buclele microbiene reciclează materia organică dizolvată care altfel s-ar pierde. Cascadele trofice apar atunci când schimbările de la un nivel se propagă la altele - de exemplu, atunci când pescuitul excesiv al prădătorilor mari eliberează consumatori de nivel mediu care apoi suprimă erbivorele.

Înțelegerea structurii rețelei trofice ajută la prezicerea consecințelor pescuitului, schimbărilor climatice și speciilor invazive. Izotopii stabili, conținutul intestinal și modelele de rețea sunt instrumente comune pentru cartografierea legăturilor. Protejarea nodurilor cheie și menținerea diversității în cadrul rețelei trofice cresc rezistența ecosistemelor marine la perturbări.

• Rețeaua de relații alimentare
• Bazat pe producători primari și niveluri multiple de consum
• Include căi de reciclare microbiană
• Sensibil la pescuit și la schimbările de mediu