Tempo-ul este viteza cu care este cântată o piesă muzicală, de obicei măsurată în bătăi pe minut. O indicație metronomică, cum ar fi nota sfert egală cu 120, oferă o indicație precisă; termeni italieni precum allegro sau adagio dau un sens mai general al caracterului, precum și al vitezei.

Tempoul afectează puternic caracterul expresiv al muzicii. Aceleași note pot fi percepute ca energice sau languroase, în funcție de cât de repede se mișcă. Interpreții și dirijorii aleg tempourile în funcție de indicațiile compozitorului, de acustica sălii, de cerințele tehnice ale muzicii și de propria lor judecată interpretativă.

O ușoară flexibilitate a tempo-ului, cunoscută sub numele de rubato, este comună în multe stiluri. Schimbările bruște sau graduale ale tempo-ului sunt, de asemenea, elemente structurale importante. Menținerea unui tempo constant atunci când este necesar și modelarea expresivă a tempo-ului atunci când este cazul sunt abilități fundamentale de interpretare.

Ascultătorii reacționează adesea la tempo chiar înainte de a observa melodia sau armonia.