Cea mai simplă măsură a dispersiei este distanța dintre extreme. Intervalul este diferența dintre cele mai mari și cele mai mici valori dintr-un set de numere. Dacă scorurile la teste sunt cuprinse între 62 și 98, intervalul este 36. Statistica este ușor de calculat și oferă o idee rapidă despre cât de răspândite sunt datele.

Utilitatea sa este limitată. O singură valoare aberantă poate umfla dramatic intervalul, făcând ca un set de date să pară mai variabil decât sunt în realitate majoritatea membrilor săi. Din acest motiv, cercetătorii preferă adesea intervalul intercuartilic sau deviația standard, ambele fiind mai puțin sensibile la scorurile extreme. Totuși, intervalul rămâne un punct de plecare transparent, mai ales atunci când se comunică cu publicuri nefamiliarizate cu măsuri mai tehnice.

În practică, intervalul apare în rapoartele meteo (temperaturi maxime și minime), statisticile sportive (scorurile maxime și minime) și graficele de control al calității. Acesta răspunde la o întrebare fundamentală: cât de departe se află observațiile una de cealaltă? Atunci când răspunsul contează mai mult decât precizia privind mijlocul distribuției, intervalul oferă un răspuns direct și ușor de înțeles.