Deriva este implicită. Planificarea strategică este procesul prin care o organizație își definește direcția pe termen lung, stabilește obiective și stabilește inițiativele majore și alocările de resurse necesare pentru a le urmări.

De obicei, include analiza mediului, evaluarea capacităților interne, alegerea opțiunilor strategice și traducerea în planuri și indicatori acționabil. O planificare strategică bună creează concentrare; planificarea ritualică produce dosare care adună praf. Calitatea dezbaterii și curajul alegerilor contează mai mult decât eleganța diapozitivelor.

Planurile trebuie revizuite pe măsură ce realitatea se abate de la presupuneri. Organizațiile care separă strategia de bugetarea anuală constată adesea că strategia rămâne abstractă. Legarea priorităților strategice de deciziile privind resursele și de atenția conducerii face ca planificarea să fie semnificativă.

• Procesul de stabilire a direcției și priorităților pe termen lung
• Combină analiza externă cu evaluarea internă
• Transpune alegerile în inițiative și indicatori
• Necesită legătură cu resursele și revizuire continuă