Un personaj plat este simplu. Este definit de o singură trăsătură sau idee. Nu se schimbă. Nu are motivații complexe. Servește unui scop în poveste: să susțină protagonistul, să ofere o ușurare comică sau să reprezinte un tip. Nu este centrul atenției. Este fundalul.

Termenul provine din cartea lui E. M. Forster, Aspects of the Novel (Aspecte ale romanului). El a distins personajele plate de personajele rotunde. Personajele rotunde sunt complexe și se schimbă. Personajele plate sunt simple și statice. Un personaj plat poate fi memorabil. Doamna Micawber din David Copperfield este plată, dar vie. Ea spune mereu că nu-l va părăsi niciodată pe domnul Micawber. Aceasta este singura ei trăsătură. Este suficient.

Caracteristicile personajelor plate

• Definită de una sau două trăsături.
• Nu se schimbă.
• Comportament previzibil.
• Îndeplinește o funcție specifică.
• Adesea personaje secundare.

Personajele plate nu sunt o scriere proastă. Sunt eficiente. O poveste are nevoie de ele. Chelnerul care apare într-o scenă nu are nevoie de o poveste de fundal. Acolitul ticălosului nu are nevoie de un arc narrativ al răscumpărării. Personajele plate mențin povestea concentrată. Nu distrag atenția. Ele susțin tema. Dar o poveste cu doar personaje plate este superficială. Protagonistul trebuie să fie rotund. Antagonistul ar trebui să fie rotund. Distribuția secundară poate fi plată. Echilibrul depinde de poveste. O comedie ar putea folosi mai multe personaje plate pentru a râde. O tragedie are nevoie de personaje rotunde pentru profunzime emoțională. Personajul plat este un instrument. Folosite bine, sunt invizibile. Folosite prost, sunt stereotipuri. Diferența constă în faptul dacă se simt ca o persoană sau ca un tip. Un personaj plat care este un tip este în regulă. Un personaj plat care este un stereotip nu este. Linia este subțire, dar importantă.