Un autor scrie dintr-un motiv. Acest motiv modelează fiecare alegere: selecția cuvintelor, lungimea propoziției, dovezile, tonul. Scopul poate fi de a informa, de a convinge, de a distra sau de a exprima. Un manual informează. Un discurs de campanie persuadă. Un thriller distrează. Un jurnal privat exprimă. Majoritatea textelor combină scopuri, dar de obicei unul domină.

Identificarea scopului este o abilitate de citire. Uită-te la titlu. Ia în considerare publicul. Examinează tonul. O lucrare științifică folosește un limbaj neutru și citează date. O rubrică de opinie folosește apeluri emoționale și întrebări retorice. Același subiect poate fi tratat cu scopuri diferite. Un articol despre schimbările climatice ar putea informa într-o publicație și convinge în alta.

Patru scopuri principale

• Informare: prezentare de fapte și explicații.
• A convinge: a convinge cititorul să creadă sau să acționeze.
• A distra: a implica și a amuza.
• Exprima: a transmite gânduri și sentimente personale.

Scopul nu este întotdeauna enunțat. Uneori, cititorul trebuie să-l deducă. Un eseu satiric distrează la suprafață, dar persuadă în interior. Un memoriu exprimă o experiență personală, dar informează și despre un timp sau un loc. Scopul determină modul în care cititorul ar trebui să abordeze textul. Citiți un text informativ pentru fapte. Citiți un text persuasiv pentru argumente. Citiți un text distractiv pentru plăcere. Scopul autorului este rațiunea de a exista a textului. Fără el, cuvintele sunt doar cuvinte.