Unele norme juridice decurg din decizii judecătorești mai degrabă decât din coduri. Dreptul comun este corpusul de legi elaborat de judecători prin opinii scrise în cazuri concrete, pe care instanțele judecătorești le tratează ulterior ca precedente.

Originară din instanțele regale engleze, metoda dreptului comun s-a răspândit în multe jurisdicții. Judecătorii raționează pe baza unor hotărâri anterioare, distingându-le sau extinzându-le pe măsură ce apar fapte noi. Statutele pot anula normele dreptului comun, dar acolo unde statutele nu menționează nimic, jurisprudența umple golurile.

Dreptul comun pune accentul pe dezvoltarea incrementală și disciplina justificării argumentate. Studenții la drept îl învață citind opinii și extragând principii. Chiar și în domeniile cu o puternică influență legislativă, interpretarea judiciară continuă stilul de argumentare din autoritate și analogie specific dreptului comun.

• Dreptul s-a dezvoltat prin decizii judecătorești
• Se bazează pe precedente și opinii motivate
• Poate fi modificat prin statute
• Caracteristică a sistemelor juridice derivate din limba engleză