Rămășițele organice conțin un semnal cronologic încorporat. Datarea cu radiocarbon măsoară descompunerea carbonului-14 în materialele odată vii pentru a estima timpul scurs de la moarte. Metoda a transformat arheologia și studiile despre cuaternarul târziu de la dezvoltarea sa la mijlocul secolului al XX-lea.

În timp ce sunt în viață, organismele fac schimb de carbon cu atmosfera; după moarte, izotopul radioactiv se dezintegrează la o rată cunoscută. Măsurarea carbonului-14 rămas oferă o vârstă anterioară prezentului, sub rezerva calibrării în funcție de inelele de creștere ale copacilor și alte înregistrări care corectează variațiile anterioare ale concentrației atmosferice.

Tehnica funcționează cel mai bine pe probe cu o vechime de până la aproximativ 50.000 de ani. Contaminarea, efectele rezervorului și incertitudinile de calibrare necesită eșantionare și interpretare atentă. În ciuda limitărilor, datarea cu radiocarbon oferă vârste absolute care ancorează secvențe relative și leagă siturile arheologice între regiuni.

• Metoda de datare folosind dezintegrarea carbonului-14
• Se aplică materialelor organice
• Necesită calibrare pentru precizie
• Instrument esențial în arheologie și paleoștiință