Rocile aflate sub tensiune, în cele din urmă se rup. O falie este o suprafață de fractură de-a lungul căreia masele de rocă de pe ambele părți s-au deplasat unele față de altele. Mișcarea poate fi bruscă, producând un cutremur, sau lentă și continuă, ca de exemplu fluajul.

Faliile sunt clasificate în funcție de sensul de alunecare: faliile normale se manifestă prin extensie, faliile inverse și cele de împingere se manifestă prin scurtare, iar faliile de alunecare directă se manifestă prin mișcare laterală. Falia San Andreas este o falie de alunecare directă continentală bine-cunoscută. Suprafețele faliilor pot fi marcate de fisuri, flancuri de alunecare sau brecii.

Faliile active prezintă pericole seismice și sunt cartografiate cu atenție pentru planificarea utilizării terenurilor. Faliile antice pot acționa ca niște conducte sau bariere în calea curgerii fluidelor, influențând apele subterane și migrația petrolului. Recunoașterea geometriei faliilor este fundamentală pentru geologia structurală și știința cutremurelor.

• Fractura de-a lungul căreia s-a deplasat roca
• Clasificate după direcția de alunecare
• Sursa majorității cutremurelor
• Influențează curgerea fluidelor în scoarță