Instrucțiunile pentru construirea și menținerea unui organism sunt scrise în ADN. Acidul dezoxiribonucleic este un polimer lung de nucleotide, fiecare constând dintr-un zahăr, o grupare fosfat și una dintre cele patru baze - adenină, timină, citozină sau guanină. Două catene complementare formează o dublă spirală ținute împreună prin împerecherea bazelor.

Adenina se împerechează cu timina, citozina cu guanina. Secvența de baze codifică genele și informațiile de reglare. ADN-ul se replică semiconservativ, astfel încât fiecare celulă fiică primește o copie exactă. Daunele sunt reparate constant de către aparatul celular.

La eucariote, cea mai mare parte a ADN-ului se află în nucleu, fiind împachetat împreună cu proteinele în cromozomi. Mitocondriile poartă, de asemenea, un genom circular de dimensiuni mici. Tehnicile care citesc, copiază și editează ADN-ul stau la baza geneticii moderne, a criminalisticii și a biotehnologiei. Stabilitatea și densitatea informațională a moleculei o fac materialul genetic universal al vieții celulare.

• Moleculă care poartă instrucțiuni genetice
• Helix dublu de catene complementare
• Bazele se împerechează în mod specific AT și CG
• Ambalat în cromozomi în eucariote