Un credit de carbon este un permis care permite titularului să emită o tonă de dioxid de carbon sau echivalentul acestuia în alte gaze cu efect de seră. Guvernele le creează în cadrul sistemelor de plafonare și comercializare a emisiilor. Companiile le cumpără și le vând. Numărul total de credite este limitat, astfel încât prețul crește atunci când cererea este mare și scade atunci când aceasta este scăzută.

Un concept înrudit este compensarea emisiilor de carbon. O compensare reprezintă o reducere sau eliminare a emisiilor în altă parte, adesea într-o țară în curs de dezvoltare. Plantarea copacilor, construirea de ferme solare sau captarea metanului din gropile de gunoi pot genera compensări. Companiile le cumpără pentru a revendica neutralitatea carbonului fără a-și reduce propriile emisii.

Compensările sunt controversate. Unele proiecte sunt reale și verificabile. Altele nu sunt. O pădure care ar fi fost protejată oricum generează un credit pentru că nu a făcut nimic. Un proiect solar care era deja profitabil revendică credit pentru emisiile pe care nu le-a redus. Organismele de verificare s-au îmbunătățit, dar frauda și exagerarea persistă. Cumpărătorii ar trebui să caute certificări de înaltă calitate.

Puncte cheie

• Un credit este egal cu o tonă de CO2
• Creat de proiecte de plafonare sau offset
• Tranzacționat pe piețe de conformitate și voluntare
• Calitatea variază foarte mult
• Verificarea contează