Peripeteia este o inversare bruscă a sorții într-o poveste, în special în tragedie. Aristotel a identificat-o ca o componentă cheie a intrigilor complexe.

În Oedip Rex, încercarea mesagerului de a-l liniști pe Oedip dezvăluie în schimb adevărul devastator - o peripeteie exemplară. Inversarea întoarce acțiunea într-o nouă direcție și adesea coincide cu sau declanșează recunoașterea (anagnorisis). Schimbarea trebuie să rezulte din acțiunea precedentă, mai degrabă decât să apară ca un pur accident; numai atunci pare atât surprinzătoare, cât și inevitabilă.

Peripeteia nu se limitează la tragedie. Comediile și narațiunile moderne depind, de asemenea, de schimbări bruște ale sorții. Termenul rămâne util pentru a descrie momentul structural în care traiectoria protagonistului este schimbată decisiv. O peripeteie bine executată reorganizează înțelegerea publicului asupra a tot ceea ce a fost anterior.

Turnura bruscă care transformă situația unui personaj este peripeteia.