Un oximoron este o figură de stil care combină termeni contradictorii într-o singură expresie. Ciocnirea contrariilor creează un efect paradoxal.

„Tăcere asurzitoare”, „moarte vie” și „dulce tristețe” sunt oximoronuri familiare. Acest procedeu îl obligă pe cititor să lege împreună două idei incompatibile, dezvăluind adesea un adevăr mai complex decât ar putea exprima oricare dintre termeni singuri. Poeții și dramaturgii folosesc oximoronul pentru a surprinde stări emoționale ambivalente; vorbirea cotidiană îl folosește pentru accent sau ironie. Piesele lui Shakespeare sunt bogate în figuri.

Oximoronul diferă de paradox prin faptul că operează la nivelul sintagmei, mai degrabă decât la nivelul propoziției, deși cele două sunt strâns legate. Un oximoron reușit pare atât surprinzător, cât și potrivit; unul forțat pare pur și simplu ingenios. Figura prosperă datorită tensiunii pe care o creează și a scurtului efort mental necesar pentru a rezolva sau accepta contradicția.

Când două cuvinte opuse sunt combinate într-o singură expresie, rezultatul este un oximoron.