Un memoriu este o narațiune a unei experiențe personale axată pe o anumită perioadă, temă sau relație, mai degrabă decât pe o viață întreagă. Este autobiografic, dar selectiv.

Spre deosebire de o autobiografie cuprinzătoare, un memoriu poate acoperi doar câțiva ani, o singură relație sau o luptă definitorie. Scriitorul modelează materialul pentru coerență tematică și adevăr emoțional, folosind adesea tehnicile ficțiunii - scenă, dialog, reflecție - rămânând în același timp legat de evenimente reale. Falibilitatea memoriei este uneori recunoscută în textul însuși. Explozia memoriilor contemporane a extins gama de voci și subiecte considerate demne de consemnat.

Memoriile se situează între amintirile private și literatura publică. Cititorii așteaptă atât sinceritate, cât și măiestrie. Apar întrebări etice cu privire la portretizarea oamenilor în viață și la echilibrul dintre revelația personală și discreție. În cel mai bun caz, memoriile transformă experiența individuală într-o explorare comună a modului în care viețile sunt trăite și înțelese.

O relatare modelată a unei părți dintr-o viață, scrisă de persoana care a trăit-o, este un memoriu.