Un haiku este o formă poetică japoneză scurtă, constând în mod tradițional din șaptesprezece silabe, aranjate în trei versuri de câte cinci, șapte și cinci. De obicei, surprinde un moment de percepție, implicând adesea natura și o referință sezonieră.

Haiku-ul clasic prezintă o imagine sau o juxtapunere, mai degrabă decât o afirmație sau un argument. Un cuvânt tăios sau o cotitură separă două părți ale poemului, invitând cititorul să completeze conexiunea. Bashō, Buson și Issa se numără printre cei mai apreciați practicanți. Atunci când este adaptat în limba engleză, numărul de silabele este uneori relaxat, dar spiritul conciziei, concreteții și atenției la momentul prezent rămâne.

Haiku nu este doar o mică poezie; el vizează un anumit tip de rezonanță - sentimentul că o observație trecătoare a deschis calea către ceva mai amplu. Haiku-ul modern, în diverse limbi, continuă tradiția, explorând în același timp subiecte urbane și variații de formă liberă. Disciplina compresiei extreme impune precizia imaginii și a dicției.

Șaptesprezece silabe, trei versuri și un moment ținut nemișcat pentru contemplarea cititorului - acesta este haiku-ul tradițional.