Ficțiunea este literatură care descrie evenimente și persoane imaginare. Este inventată, nu strict factuală, deși se poate baza în mare măsură pe experiențe reale și contexte istorice.

Categoria include romane, povestiri scurte, nuvele și unele poeme și piese de teatru narative. Ceea ce le unește este crearea unei lumi narative care nu pretinde a fi o înregistrare literală a evenimentelor reale. În cadrul acestei lumi, personajele acționează, se dezvoltă conflicte și apar semnificații. Cititorii acceptă contractul fictiv: știu că povestea este inventată, dar reacționează la ea ca și cum ar conta.

Ficțiunea poate încorpora locuri reale, personaje istorice și materiale autobiografice fără a înceta să fie ficțiune; intenția dominantă este mai degrabă imaginativă decât documentară. Granița cu nonficțiunea este uneori estompată de forme hibride, însă distincția rămâne utilă. Puterea specială a ficțiunii constă în libertatea sa de a modela experiența în modele care dezvăluie adevăruri inaccesibile reportajului simplu.

O narațiune oferită ca invenție mai degrabă decât ca o înregistrare factuală aparține ficțiunii.