Tragedia bunurilor comune descrie ce se întâmplă atunci când indivizii utilizează în exces o resursă comună. Fiecare persoană câștigă din utilizarea unei cantități mai mari. Costul epuizării este distribuit asupra tuturor. Rezultatul este o resursă care este ruinată pentru toți. Garrett Hardin a popularizat termenul într-un eseu din 1968, deși ideea este mai veche.

Exemplul clasic este o pășune deschisă tuturor păstorilor. Fiecare păstor beneficiază de adăugarea unui animal în plus. Iarba este epuizată de pășunatul combinat. În cele din urmă, pășunea este distrusă, iar fiecare păstor pierde. Aceeași logică se aplică pescuitului, apelor subterane și atmosferei.

Elinor Ostrom a contestat inevitabilitatea tragediei. Ea a documentat comunități care au gestionat cu succes resursele comune timp de secole prin reguli clare, monitorizare și sancțiuni. Munca sa a câștigat Premiul Nobel. Lecția este că guvernarea, nu doar privatizarea sau reglementarea, poate rezolva problema.

Exemple comune

• Pescuitul excesiv
• Epuizarea apelor subterane
• Poluarea aerului
• Congestie de trafic
• Pășuni publice