O etichetă de preț pare simplă. Este doar un număr. Dar acel număr conține informații. Le spune producătorilor cât să ofere și consumatorilor cât să ceară. Semnalează deficitul, reflectă costurile și coordonează milioane de decizii fără ca cineva să emită ordine. Friedrich Hayek a numit prețul o minune a coordonării spontane. De asemenea, este subiectul unor lupte politice nesfârșite.

Prețurile sunt stabilite diferit în funcție de piață. Pe piețele concurențiale, niciun cumpărător sau vânzător nu stabilește prețul. Acesta rezultă din interacțiunea dintre cerere și ofertă. În monopoluri, vânzătorul îl stabilește. Pe piețele reglementate, o agenție guvernamentală îl poate stabili. În licitații, ofertanții îl stabilesc. Fiecare mecanism produce rezultate diferite în ceea ce privește eficiența și corectitudinea.

Guvernele fixează uneori prețurile. Controlul chiriilor menține locuințele accesibile pentru chiriașii existenți, dar poate reduce oferta de noi chirii. Legile privind salariul minim cresc salariile lucrătorilor cu salarii mici, dar pot reduce angajările dacă sunt stabilite prea sus. Controalele prețurilor la benzină sau alimente pot preveni penuriile pe termen scurt, dar creează cozi lungi și piețe negre în timp. Dezbaterea privind prețurile nu este niciodată doar despre economie. Este vorba despre cine primește ce și cine decide.

Mecanismele prețurilor

• Prețuri determinate de piață
• Prețuri administrate
• Plafoane și podele de preț
• Prețuri dinamice
• Discriminarea prin prețuri