Sărăcia nu este doar un număr mic pe un extras de cont bancar. Înseamnă să nu mănânci, să alegi între medicamente și chirie și să-ți vezi copiii în urmă pentru că școala este subfinanțată. Economiștii o măsoară în termeni absoluți și relativi. Sărăcia absolută înseamnă să scazi sub un prag fix, cum ar fi pragul Băncii Mondiale de 2,15 dolari pe zi. Sărăcia relativă înseamnă să câștigi mult mai puțin decât mediana din propria societate.

Distincția contează. O persoană din India rurală care trăiește cu 2 dolari pe zi se confruntă cu provocări diferite față de un lucrător cu venituri mici din Detroit. Ambele persoane sunt sărace, dar natura privațiunilor lor diferă. Sărăcia absolută a scăzut dramatic în ultimii cincizeci de ani, determinată de creșterea economică din China și India. Sărăcia relativă s-a dovedit a fi mai persistentă, chiar și în țările bogate.

Există capcane ale sărăciei. O familie care nu își permite transportul nu poate obține locuri de muncă mai bine plătite. Un copil care nu își permite ochelari nu poate învăța să citească. Un fermier fără credit nu poate cumpăra semințe mai bune. Depășirea acestor capcane necesită mai mult decât o singură politică. Educația, asistența medicală, infrastructura și transferurile de numerar joacă un rol. Nicio țară nu a eliminat complet sărăcia, dar unele s-au apropiat mai mult decât altele.

Măsuri ale sărăciei

• Pragul absolut al sărăciei
• Pragul sărăciei relative
• Indicele sărăciei multidimensionale
• Coeficientul Gini
• Indicele Dezvoltării Umane