A investi bani într-o fabrică nouă, într-o diplomă universitară sau într-un portofoliu de acțiuni se califică drept investiție, dar nu în sensul cuvântului folosit de un agent de bursă. Economiștii se referă la cheltuielile de astăzi care se așteaptă să producă beneficii mai târziu. Cumpărarea de acțiuni pe piața secundară nu este o investiție în acest sens; este doar un transfer între proprietari. Compania și-a primit deja banii atunci când a emis acțiunile.

Investițiile reale iau trei forme principale. Întreprinderile cumpără utilaje, construiesc fabrici și dezvoltă software. Gospodăriile cumpără locuințe și plătesc pentru educație. Guvernele construiesc drumuri, porturi și școli. Fiecare tip contribuie la stocul de capital, stocul total de active productive pe care o țară le deține. O țară care investește constant tinde să crească mai repede decât una care nu o face.

Investițiile sunt riscante. Randamentele vin ani mai târziu și s-ar putea să nu se materializeze niciodată. Un restaurant care se împrumută pentru a se extinde ar putea constata că cartierul s-a schimbat. O firmă care pariază pe o tehnologie nouă ar putea pierde în fața unui concurent. Această incertitudine este motivul pentru care investițiile scad brusc în timpul recesiunilor. Întreprinderile așteaptă un cer mai senin înainte de a angaja capital, iar această întârziere adâncește recesiunea.

Categorii de investiții

• Investiții fixe pentru afaceri: utilaje, clădiri, software
• Investiții rezidențiale: construcții de locuințe
• Investiții în stocuri: bunuri deținute pentru vânzare viitoare
• Capitalul uman: educație și formare profesională
• Investiții publice: infrastructură și cercetare