Un far avertizează fiecare navă pe mare. Este scump de construit și de întreținut, dar odată ce strălucește, niciun căpitan nu poate fi exclus din raza sa. Unii armatori ar putea refuza să plătească pentru el, sperând că alții vor acoperi costul. Aceștia sunt pasageri fără drept, oameni care beneficiază de un bun fără a contribui la el.

Parazitismul este o problemă pentru bunurile publice, care nu sunt excluzibile și nu sunt rivale. Apărarea națională, aerul curat, radioul public și cercetarea fundamentală au de suferit de pe urma acestui fenomen. Dacă toată lumea așteaptă ca altcineva să plătească, bunul este suboferit sau deloc oferit. De aceea, guvernele intervin, finanțând aceste bunuri prin impozite, mai degrabă decât prin contribuții voluntare.

Parazitismul nu este întotdeauna o chestiune de bani. Într-un proiect de echipă, un membru poate neglija activitatea în timp ce alții fac treaba. În negocierile internaționale privind clima, țările pot ezita să reducă emisiile dacă cred că alții o vor face în locul lor. Logica este aceeași: stimulentul privat diferă de interesul colectiv. Rezolvarea acestei probleme necesită instituții care să alinieze cele două, fie prin taxe, reglementări sau norme sociale.

Exemple clasice

• Apărare națională
• Radiodifuziune publică
• Aer și apă curate
• Cercetare științifică fundamentală
• Acorduri internaționale privind clima