Zonele umede sunt locurile intermediare. Nu chiar pământ, nu chiar apă. Mlaștinile, bălțile, turbăriile și zonele mlăștinoase se califică. Caracteristica definitorie este saturația: solul este inundat sau îmbibat cu apă cel puțin o parte a anului. Acel sol îmbibat cu apă susține plante și animale care nu se găsesc nicăieri altundeva.

Timp de secole, zonele umede au fost văzute ca niște terenuri virane. Oamenii le-au drenat pentru terenuri agricole, le-au umplut pentru dezvoltare și le-au folosit ca gropi de gunoi. Statele Unite au pierdut mai mult de jumătate din zonele umede originale între 1780 și 1980. Abia recent am început să înțelegem ce s-a pierdut.

De ce contează zonele umede

• Filtrarea poluanților din apa care trece prin aceasta
• Absoarbe apa inundațiilor ca un burete
• Stocarea carbonului în turbă și sol
• Oferă habitat pentru păsări, pești, amfibieni și insecte
• Zonele de coastă tampon împotriva furtunilor

Zonele umede de coastă au fost afectate de uraganul Sandy din 2012. Zonele cu mlaștini intacte au suferit mai puține daune decât zonele în care zonele umede fuseseră umplute. Acest eveniment a schimbat modul în care planificatorii gândesc despre restaurarea zonelor umede. Acestea nu sunt doar refugii pentru fauna sălbatică. Sunt infrastructură. Castorii le construiesc. Orașele învață să le reconstruiască.