Nu toată apa este la fel. Unele sunt sigure pentru băut, altele susțin peștii, altele sunt prea poluate pentru oricare dintre acestea. Calitatea apei măsoară cât de potrivită este apa pentru o anumită utilizare. Apa potabilă are standarde diferite față de apa pentru irigații sau recreere.

Legea privind apa curată din Statele Unite, adoptată în 1972, a stabilit structura de bază pentru reglementarea poluării apei. Legi similare există și în alte țări. Oamenii de știință măsoară zeci de parametri: temperatura, pH-ul, oxigenul dizolvat, turbiditatea, nivelurile de nutrienți, bacteriile, metalele grele și multe altele. Fiecare spune o parte diferită a poveștii.

Indicatori comuni ai calității apei

• Oxigen dizolvat: esențial pentru pești și viața acvatică
• pH: măsoară aciditatea sau alcalinitatea
• Turbiditate: tulbureală cauzată de particulele în suspensie
• Nitrați și fosfați: nutrienți care pot provoca înflorirea algelor
• Bacterii coliforme fecale: semnalează contaminarea cu ape uzate

Calitatea apei variază în funcție de locație și anotimp. Un pârâu care curge limpede primăvara se poate înverzi cu alge până în august. Ploile abundente spală poluanții de pe străzi și ferme în râuri. Testarea se face de obicei în anumite puncte la anumite momente, ceea ce înseamnă că datele reprezintă o imagine de ansamblu, nu o imagine de ansamblu. Programele bune de monitorizare prelevează probe în mod regulat și în mai multe locații.