Uită-te la partea de jos a unui T majuscul scris cu Times New Roman. Acele mici linii orizontale de la capetele brațelor sunt serifuri. Sunt picioarele și parantezele decorative care disting fonturile serif de verii lor sans-serif, mai curați.

Stilul datează din sculptura în piatră din epoca romană, unde zidarii adăugau linii de finisare literelor înainte de a le dalti. Columna lui Traian, sculptată în jurul anului 113 d.Hr., prezintă forma clasică. Mai târziu, scribii și primii tipografi au adaptat aceste linii în fonturi metalice. Timp de secole, aproape tot textul tipărit a folosit serife.

Fonturile Serif în practică

• Frecvent în cărți, ziare și texte de lectură de lungă durată
• Adesea folosit pentru titluri în designul editorial
• Semnalează tradiție, autoritate sau formalitate
• Include subcategorii precum stil vechi, tranzițional și modern

Există o convingere persistentă că fonturile serif sunt mai lizibile în format tipărit. Cercetările sunt mixte. Unele studii arată un mic avantaj. Altele nu găsesc nicio diferență. Ceea ce contează mai mult este calitatea fontului, dimensiunea și spațierea. Un serif bine setat la 11 puncte se citește frumos. Unul înghesuit la aceeași dimensiune nu se citește. Alegeți serif-urile pentru tonul pe care îl stabilesc, nu pentru o regulă de lizibilitate care s-ar putea să nu reziste.