Productivitatea măsoară rata cu care un ecosistem generează materie organică. Este viteza cu care plantele transformă lumina soarelui în biomasă prin fotosinteză. Productivitatea primară brută este cantitatea totală de materie organică produsă. Productivitatea primară netă este ceea ce rămâne după ce plantele folosesc o parte din ea pentru propria respirație. Diferența constă în ceea ce susține erbivorele, descompunerile și restul rețelei trofice. Productivitatea este de obicei măsurată în grame de carbon pe metru pătrat pe an.

Productivitatea variază foarte mult. Pădurile tropicale tropicale și recifele de corali se numără printre cele mai productive ecosisteme de pe Pământ. Deșerturile și tundra sunt cele mai puțin productive. Productivitatea depinde de lumina soarelui, apă, nutrienți și temperatură. Acolo unde oricare dintre acestea este insuficient, productivitatea scade. Productivitatea oceanelor este adesea limitată de fier sau azot. Productivitatea terestră este adesea limitată de apă sau fosfor. Oamenii de știință urmăresc productivitatea de la sateliți, măsurând verdeața vegetației în timp. Aceste măsurători ajută la monitorizarea secetelor, a defrișărilor și a impactului climatic.

Tipuri de productivitate

• Productivitate primară brută: fotosinteză totală.
• Productivitate primară netă: după respirația plantei.
• Productivitate secundară: biomasă creată de consumatori.
• Cultură pe picior: biomasă prezentă la un moment dat.

Productivitatea nu este același lucru cu biodiversitatea. Un ecosistem productiv poate susține multe specii, dar productivitatea în sine nu garantează varietatea.