Designul plat elimină adâncimea, umbra și textura. Butoanele sunt dreptunghiuri simple. Pictogramele sunt forme solide. Culorile sunt îndrăznețe. Stilul a apărut la începutul anilor 2010 și a devenit mainstream odată cu interfața Metro de la Microsoft și reproiectarea iOS 7 de la Apple în 2013. A fost o reacție la scheumorfismul puternic care l-a precedat, în care obiectele digitale imitau pielea, lemnul și sticla. Designul plat spunea: acesta este un ecran. Nu vă mai prefaceți altfel.

Stilul are avantaje. Se încarcă mai rapid, se scalează ușor și arată modern. De asemenea, creează probleme. Fără umbre sau indicii de adâncime, poate fi dificil de spus ce se poate da clic. Interfețele plate timpurii i-au derutat pe utilizatori, care nu puteau distinge butoanele de etichete. Designerii au răspuns cu designul plat 2.0, uneori numit design aproape plat, care adaugă umbre subtile, gradienți și mișcare pentru a restabili claritatea fără a reveni la scheumorfism complet. Material Design de la Google, introdus în 2014, este un exemplu bine-cunoscut.

Trăsături comune

• Fără gradienți, umbre sau teșituri.
• Forme geometrice simple.
• Culori îndrăznețe, saturate.
• Tipografie curată, fără serif.

Designul plat nu este doar un aspect. Reflectă o schimbare în modul în care oamenii înțelegeau interfețele digitale. Ecranul nu este un birou. Este propriul mediu.