Acolo unde un râu se întâlnește cu marea, apa dulce și apa sărată se amestecă. Acea zonă este un estuar. Amestecarea creează condiții care se schimbă odată cu mareele, anotimpurile și debitul râului. Salinitatea crește și scade. Sedimentele se depun. Nutrienții se concentrează. Estuarele se numără printre cele mai productive ecosisteme de pe Pământ. Acestea susțin bazine de crustacee, zone de creștere a peștilor și stoluri vaste de păsări migratoare. Golful Chesapeake, Tamisa și delta Gangelor sunt toate estuare.

Estuarele absorb șocurile. Acestea protejează liniile de coastă împotriva furtunilor, filtrează poluanții și stochează carbonul în sedimentele lor. De asemenea, se confruntă cu o presiune intensă. Jumătate din populația lumii trăiește la o distanță de 96 de kilometri de o coastă, iar multe orașe mari sunt situate pe estuare. Dezvoltarea distruge mlaștinile și zonele mlăștinoase. Poluarea provenită de la ferme și orașe se revarsă în interiorul râului. Barajele construite în amonte reduc sedimentele care formează și întrețin estuarul. Creșterea nivelului mării împinge apa sărată mai departe spre interior, inecând mlaștinile cu apă dulce.

De ce contează estuarele

• Habitat de pepinieră pentru pești și crustacee.
• Popas pentru păsările migratoare.
• Barieră naturală împotriva furtunilor și inundațiilor.
• Filtru pentru poluanți și sedimente.

Estuarele nu sunt doar zone de tranziție. Sunt ecosisteme funcționale care susțin pescuitul, fauna sălbatică și economiile costiere.