Capacitatea portantă este dimensiunea maximă a populației pe care un mediu o poate susține în timp. Aceasta depinde de hrana, apa, adăpostul și spațiul disponibile, precum și de deșeurile pe care le produce populația. Atunci când o populație este sub capacitatea portantă, aceasta tinde să crească. Când depășește limita, resursele se epuizează, iar populația scade din cauza foametei, bolilor sau emigrării. Conceptul provine din gestionarea pășunilor, unde descrie câte bovine poate susține o pășune fără degradare.

Capacitatea portantă nu este fixă. Se schimbă odată cu anotimpurile, tehnologia și intervenția umană. Irigațiile pot crește capacitatea terenurilor uscate. Eroziunea solului o poate reduce. Pentru oameni, capacitatea portantă este complicată de comerț. Un oraș își poate depăși capacitatea locală prin importul de alimente și exportul de deșeuri. Acest lucru face ca capacitatea portantă globală pentru oameni să fie o chestiune de energie, agricultură și distribuție, mai degrabă decât o simplă limită locală. Estimările variază foarte mult, de la câteva miliarde la peste zece miliarde, în funcție de presupunerile despre consum și tehnologie.

Ceea ce definește capacitatea portantă

• Disponibilitatea hranei și a apei.
• Calitatea spațiului și a habitatului.
• Prădători, boli și concurență.
• Acumularea de deșeuri și poluarea.

Populațiile depășesc adesea capacitatea portantă înainte de a scădea. Modelul, numit ciclu boom-bust, apare în turmele de cerbi, în infestările cu insecte și în cazul drojdiei dintr-un butoi de vin.