Designul de interacțiune modelează modul în care utilizatorii interacționează cu produsele digitale. Acesta acoperă fluxul de la un ecran la altul, feedback-ul atunci când se apasă un buton, animația la deschiderea unui meniu, mesajul de eroare atunci când ceva nu merge bine. Scopul este de a face interacțiunea să pară naturală. Utilizatorul nu ar trebui să se gândească la cum să utilizeze produsul. Ar trebui pur și simplu să îl folosească. Când designul de interacțiune funcționează, este invizibil. Când eșuează, utilizatorul observă imediat.

Disciplina se bazează pe psihologie, ergonomie și informatică. Aceasta analizează modul în care oamenii percep, decid și acționează. Legea lui Fitts prezice cât timp durează trecerea la o țintă. Legea lui Hick prezice cât timp durează alegerea între opțiuni. Aceste principii ghidează aspectul și fluxul. Designerii de interacțiune prototipizează extensiv. Ei testează cu utilizatori reali. Ei observă unde oamenii ezită, unde dau clic din greșeală, unde renunță. Fiecare observație informează o revizuire. Procesul este iterativ. Micile modificări se acumulează într-o experiență fluidă. Designul de interacțiune acoperă și microinteracțiunile. Animația subtilă atunci când apreciezi o postare. Feedback-ul haptic atunci când activezi un comutator. Indicatorul de progres atunci când se încarcă un fișier. Aceste detalii construiesc încredere. Ele îi spun utilizatorului că sistemul răspunde. Fără ele, produsul pare mort. Cu ele, pare viu.

Elemente de design de interacțiune

• Fluxuri — calea pe care o parcurge un utilizator printr-o sarcină
• Feedback — răspunsul la o acțiune a utilizatorului
• Microinteracțiuni — animații și răspunsuri mici
• Stări — implicit, plasat peste mouse, activ, dezactivat, eroare
• Tranziții — cum se schimbă ecranele și elementele

Designul de interacțiune este coregrafia unui produs digital. Acesta determină cum se simte produsul în timpul utilizării.