Baterea amestecă ingredientele energic pentru a le face fine sau pufoase. Este mai agresivă decât amestecarea sau îndoirea. Un tel, o furculiță sau un mixer electric fac treaba. Baterea încorporează aer, desface cocoloașele și dezvoltă structura. Albușurile de ou bătute în vârfuri sunt exemplul clasic. Proteina se desface și captează aerul, creând o spumă care poate fi îndoită într-un aluat sau coaptă într-o bezea. Smântâna bătută în frișcă este un alt exemplu. Globulele de grăsime captează aerul, iar smântâna se îngroașă și își dublează volumul.

Baterea nu implică întotdeauna aer. Baterea untului și a zahărului împreună, numită „smântână”, dizolvă zahărul și încorporează aer, care ajută la creșterea prăjiturii. Baterea ouălor cu zahăr până când compoziția devine palidă și groasă, numită etapa panglicii, creează o spumă care conferă pandișpanului structura sa. Baterea fină a unui aluat elimină cocoloașele. Fiecare utilizare are propriul scop. Tehnica este aceeași. Rezultatul este diferit.

Baterea necesită unealta potrivită și viteza potrivită. Un tel este bun pentru cantități mici. Un mixer electric este mai bun pentru cantități mari. Baterea excesivă poate fi o problemă. Albușurile de ou pot deveni uscate și granuloase. Smântâna se poate transforma în unt. Untul și zahărul se pot separa. Bucătarul trebuie să supravegheze amestecul și să se oprească la momentul potrivit. Baterea este o abilitate. Este, de asemenea, o transformare. Un lichid devine spumă. Un amestec dens devine ușor. Bolul este scena. Telul este instrumentul. Rezultatul este textura.