Iluminarea în trei puncte este o configurație standard care utilizează trei lumini: lumina principală, lumina de umplere și lumina de fundal. Lumina principală este sursa principală, poziționată la un unghi de 45 de grade față de cameră. Aceasta luminează subiectul și creează umbre. Lumina de umplere este o sursă secundară, poziționată opusă luminii principale. Aceasta estompează umbrele și reduce contrastul. Lumina de fundal este poziționată în spatele subiectului, îndreptată spre cameră. Aceasta separă subiectul de fundal și creează o margine de lumină. Împreună, cele trei lumini creează o imagine dimensională controlată.

Iluminarea în trei puncte este un punct de plecare, nu o regulă. Directorii de imagine ajustează raportul dintre cheie și umplere, culoarea luminilor și poziția fiecărei lumini. Un raport cheie-umplere ridicat creează o imagine dramatică, cu cheie discretă. Un raport scăzut creează o imagine luminoasă, cu cheie înaltă. O cheie caldă și o umplere rece creează contrast. O iluminare de fundal cu gel creează o margine colorată. Variațiile sunt nesfârșite. Configurația în trei puncte este fundația. Directorul de imagine construiește pe ea.

Iluminatul în trei puncte este utilizat în film, televiziune, fotografie și teatru. Este predat în fiecare școală de film. Este baza iluminării clasice de la Hollywood. Creează un aspect elegant, profesional. Dar nu este singura modalitate de a ilumina o scenă. Unii cineaști folosesc lumina naturală. Alții folosesc o singură lumină. Alții nu folosesc nicio lumină. Configurația în trei puncte este un instrument. Nu este singurul instrument. Dar este cel pe care fiecare cineast ar trebui să îl înțeleagă.