Metalele conduc electricitatea. Sunt maleabile și ductile. Au luciu. Aceste proprietăți provin din legăturile metalice. Într-un metal, atomii își eliberează electronii de valență într-o mare comună de electroni delocalizați. Ionii metalici încărcați pozitiv sunt ținuți împreună prin atracția lor față de această mare de electroni. Electronii sunt liberi să se miște, motiv pentru care metalele conduc.

Legătura metalică nu este direcțională. Fiecare ion este atras de norul de electroni în ansamblu, nu de vecinii specifici. De aceea, metalele se pot deforma fără a se rupe. Straturile de ioni pot aluneca unul peste altul, iar marea de electroni se ajustează. Cristalele ionice se sparg atunci când sunt deformate, deoarece sarcinile similare se resping. Metalele se îndoaie.

Tăria unei legături metalice depinde de numărul de electroni delocalizați și de dimensiunea ionilor. Magneziul are doi electroni de valență și un ion mic, deci are o legătură puternică și un punct de topire ridicat. Sodiul are un electron de valență și un ion mare, deci are o legătură mai slabă și un punct de topire scăzut. Aliajele sunt amestecuri de metale care au adesea legături mai puternice și proprietăți mai bune decât metalele pure.

Legăturile metalice explică de ce metalele sunt bune conductoare de căldură și electricitate, de ce sunt opace și reflectorizante și de ce pot fi ciocănite în foi sau trase în fire. Este un model, dar unul util.