Difuzia facilitată deplasează moleculele prin membrana celulară cu ajutorul proteinelor purtătoare. Moleculele se deplasează de la o concentrație mare la una mică, în josul gradientului. Nu este necesară energie. Proteina este facilitatorul. Aceasta oferă o cale prin bistratul lipidic pe care molecula nu o poate traversa singură.

Glucoza pătrunde în globulele roșii pe această cale. Transportorul GLUT1 leagă glucoza de o parte a membranei, își schimbă forma și o eliberează pe cealaltă parte. Procesul este pasiv. ATP-ul nu este consumat. Direcția mișcării este determinată de gradientul de concentrație. Dacă gradientul se inversează, transportul se inversează.

Caracteristicile difuziei facilitate

• Pasiv: fără aport de energie.
• Specific: fiecare transportor manipulează molecule specifice.
• Saturabil: rata de transport stagnează atunci când transportoarele sunt pline.
• Competitiv: molecule similare concurează pentru același transportor.
• În josul gradientului de concentrație.

Comportamentul de saturație distinge difuzia facilitată de difuzia simplă. Difuzia simplă crește liniar odată cu concentrația. Difuzia facilitată se nivelează deoarece numărul de proteine ​​transportoare este finit. Când toți transportorii sunt ocupați, adăugarea mai multor molecule nu crește rata. Acesta este motivul pentru care absorbția glucozei de către celule atinge un plateau la niveluri ridicate de glucoză din sânge. Transportorul este blocajul. Unii transportori sunt blocați, deschizându-se doar ca răspuns la un semnal. Insulina declanșează transportorii GLUT4 să se deplaseze către membrana celulară, crescând absorbția glucozei. Acesta este modul în care organismul reglează glicemia. Difuzia facilitată este pasivă, dar nu este necontrolată. Celula decide ce transportori să exprime și când să îi utilizeze.