Decontarea este transferul final de fonduri care finalizează o tranzacție financiară. Este momentul în care banca cumpărătorului plătește băncii vânzătorului, iar tranzacția este finalizată legal. Până la efectuarea decontării, tranzacția este în așteptare. Cumpărătorul poate deține activul, iar vânzătorul poate avea o promisiune, dar banii nu s-au mutat.

Timpii de decontare variază în funcție de piață. În Statele Unite, tranzacțiile cu acțiuni se decontează într-o zi lucrătoare, în scădere de la cinci în anii 1990 și două până în 2024. Obligațiunile guvernamentale se decontează într-o zi. Tranzacțiile spot de schimb valutar se decontează în două zile. Tranzacțiile cu cardul de credit se decontează în una până la două zile. Transferurile ACH se decontează în una până la trei zile. Transferurile bancare se decontează în aceeași zi. Fiecare piață are propriile reguli și infrastructură.

Infrastructura contează. Depository Trust and Clearing Corporation decontează tranzacțiile cu valori mobiliare în Statele Unite. Rezerva Federală operează Fedwire pentru plăți de valoare mare și FedACH pentru plăți cu amănuntul. Clearing House operează CHIPS pentru plăți internaționale în dolari. CLS decontează tranzacțiile valutare. Aceste instituții reduc riscul prin compensarea tranzacțiilor și prin asigurarea livrării ambelor părți ale unei tranzacții.

Riscul de decontare este riscul pe care o parte îl asumă, iar cealaltă nu. Contrapărțile centrale reduc acest risc intervinând între cele două părți și garantând performanța. De aceea, decontarea nu este doar o funcție administrativă. Este o parte importantă din punct de vedere sistemic a sistemului financiar.