Un exportator din Vietnam expediază mobilă către un cumpărător din Franța. Niciuna dintre părți nu are încredere deplină în cealaltă. Cumpărătorul nu vrea să plătească înainte de a primi bunurile. Vânzătorul nu vrea să expedieze înainte de a fi plătit. O scrisoare de credit rezolvă problema. Banca cumpărătorului promite să plătească vânzătorului odată ce acesta prezintă documente care dovedesc că bunurile au fost expediate conform acordului.

Mecanica este precisă. Cumpărătorul și vânzătorul convin asupra termenilor. Banca cumpărătorului emite acreditivul, care specifică documentele necesare: un conosament, o factură, o listă de colisaj, un certificat de asigurare. Vânzătorul expediază mărfurile și prezintă documentele propriei bănci, care le transmite băncii cumpărătorului. Dacă documentele sunt întocmai conforme, banca plătește. Dacă nu sunt conforme, banca poate refuza. Băncile se ocupă de documente, nu de mărfuri.

Scrisorile de credit sunt comune în comerțul internațional deoarece reduc riscul pentru ambele părți. De asemenea, sunt utilizate în tranzacții interne și proiecte de construcții. Costul este un comision, de obicei un procent din suma creditului. Procesul este lent și conține multe documente, motiv pentru care o parte din comerț a trecut la termeni de cont deschis susținuți de asigurare de credit.

Principiul cheie este respectarea strictă a regulilor. Un nume scris greșit sau o semnătură lipsă pot anula scrisoarea. Această rigiditate protejează banca, dar îi poate frustra pe comercianți.