Un cec este un ordin scris prin care se solicită unei bănci să plătească o sumă specifică dintr-un cont în altul. Plătitorul scrie cecul, îl semnează și îl înmânează beneficiarului. Beneficiarul îl depune sau îl încasează. Banca verifică semnătura și soldul disponibil, apoi transferă fondurile. Este un sistem simplu care există de secole și care este pe cale de dispariție.

Un cec are mai multe părți. Data indică momentul în care a fost emis. Beneficiarul este cel care primește banii. Suma este scrisă în cifre și litere, iar literele controlează dacă acestea diferă. Linia de notare este pentru referință. Semnătura autorizează plata. Numărul de rutare identifică banca, iar numărul de cont identifică contul. Numărul cecului ajută la urmărire.

Cecurile nu sunt instantanee. Când depuneți un cec, banca poate reține fondurile până când cecul este încasat. Acest lucru poate dura între una și cinci zile lucrătoare, în funcție de sumă și de politica băncii. Frauda cu cecuri este o problemă persistentă. Semnăturile falsificate, sumele modificate și cecurile contrafăcute costă băncile și companiile miliarde în fiecare an. Sistemele de plată pozitivă, în care banca compară cecurile cu o listă furnizată de companie, ajută la prevenirea fraudei.

Utilizarea cecurilor a scăzut brusc. În anul 2000, americanii emiteau aproximativ 42 de miliarde de cecuri pe an. Până în 2021, acest număr scăzuse la aproximativ 12 miliarde. Cardurile de debit, cardurile de credit și transferurile electronice le-au luat locul. Dar cecurile persistă pentru chirie, plăți către întreprinderi mici și cadouri. Unele obiceiuri dispar încet.