Soarele nu doar radiază lumină. De asemenea, el transmite un flux constant de particule încărcate în spațiu. Acest flux este vântul solar. Acesta constă în mare parte din electroni și protoni, cu câțiva ioni mai grei, care călătoresc cu sute de kilometri pe secundă. Acesta transportă cu sine câmpul magnetic al Soarelui, creând o bulă numită heliosferă, care se extinde mult dincolo de Pluto.

Vântul solar modelează întregul sistem solar. Sufleagă cozile cometelor departe de Soare. Sculptează magnetosferele planetelor. Creează aurore atunci când interacționează cu câmpul magnetic al Pământului. De asemenea, erodează atmosferele planetare de-a lungul a miliarde de ani. Marte și-a pierdut atmosfera parțial pentru că vântul solar a despuiat-o după ce câmpul magnetic al planetei s-a oprit.

Vântul nu este constant. Acesta variază în funcție de ciclul de activitate al Soarelui, care atinge un vârf la fiecare 11 ani. Găurile coronale, regiuni cu câmp magnetic deschis, produc cure rapide de vânt. Ejecțiile de masă coronală produc rafale puternice. Când un curent rapid ajunge din urmă unul lent, acesta creează o regiune de interacțiune în corotație care poate declanșa furtuni geomagnetice.

Vântul solar încetinește în cele din urmă și se amestecă cu mediul interstelar la heliopauză. Voyager 1 a trecut această limită în 2012, devenind prima navă spațială care a intrat în spațiul interstelar.