Ascensiunea dreaptă este echivalentul ceresc al longitudinii. Măsoară cât de departe spre est se află un obiect față de echinocțiul de primăvară, punctul în care Soarele traversează ecuatorul ceresc îndreptându-se spre nord. Spre deosebire de longitudinea de pe Pământ, ascensiunea dreaptă se măsoară în ore, minute și secunde, nu în grade. O oră este egală cu 15 grade.

Unitatea provine din rotația cerului. Pământul se rotește cu 360 de grade în 24 de ore, așa că cerul pare să se rotească cu 15 grade pe oră. Astronomii folosesc orele pentru a descrie poziția, deoarece acestea se referă direct la momentul în care un obiect răsare și apune. O stea cu o ascensiune dreaptă cu două ore mai mare decât alta răsare cu aproximativ două ore mai târziu.

Ascensiunea dreaptă este jumătate din sistemul de coordonate ecuatoriale. Cealaltă jumătate este declinația, care măsoară poziția nord-sud. Împreună, acestea conferă fiecărui obiect o adresă unică pe cer. O montură de telescop cu cercuri de reglare poate indica un obiect dacă îi cunoașteți ascensiunea dreaptă și declinația.

Punctul zero al ascensiunii drepte este echinocțiul de primăvară. Aceasta se deplasează lent spre vest din cauza precesiei, așa că coordonatele ascensiunii drepte sunt de obicei date pentru o anumită epocă, cum ar fi J2000. Acea epocă fixează cadrul de referință, astfel încât pozițiile să rămână comparabile în timp.