Eroziunea este uzura și transportul solului și rocilor de către forțe naturale precum apa, vântul, gheața și gravitația, adesea accelerată de activități umane precum defrișările, pășunatul excesiv și aratul intensiv. Eroziunea agricolă este deosebit de îngrijorătoare deoarece îndepărtează solul vegetal bogat în nutrienți mai repede decât se poate forma, reducând fertilitatea, capacitatea de reținere a apei și randamentele culturilor. Eroziunea apei include eroziunea în straturi, șanțuri și rigole; eroziunea eoliană îndepărtează particulele fine și poate crea furtuni de praf, ca în cazul Dust Bowl american din anii 1930. Eroziunea globală a solului este estimată la 20-30 de miliarde de tone pe an, cele mai mari rate fiind înregistrate în Asia, Africa și America de Sud. Consecințele includ poluarea cu sedimente a căilor navigabile, scurgerea nutrienților, pierderea biodiversității și eliberarea de carbon. Practicile de conservare, cum ar fi agricultura fără arătură, culturile de acoperire, aratul pe contur, terasarea, perdelele de vânt și căile navigabile cu iarbă, reduc eroziunea. Parteneriatul Global pentru Sol al FAO promovează gestionarea durabilă a solului pentru a proteja această resursă finită.