Două obiecte care călătoresc cu 28.000 de kilometri pe oră trebuie să se întâlnească fără a se distruge reciproc. Andocarea este procedura care unește navele spațiale pe orbită și necesită o navigație precisă, viteze egale și o apropiere finală măsurată în centimetri pe secundă.

Programele rusești și americane au dezvoltat sisteme diferite în timpul Războiului Rece. Porturile de andocare moderne folosesc mecanisme standardizate, astfel încât vehiculele din diferite țări se pot conecta. Stația Spațială Internațională a găzduit zeci de vehicule în vizită de-a lungul anilor.

Fazele unei andocări

• Întâlnire, reducerea distanței dintre vehicule
• Menținerea stației, menținerea poziției în apropiere
• Abordare finală de-a lungul axei de andocare
• Captura și împerecherea fixă ​​a conexiunii

Andocarea autonomă gestionează majoritatea zborurilor de marfă. Vehiculele cu echipaj echipat au de obicei controlul manual, astfel încât astronauții pot prelua controlul dacă sistemul automat se comportă defectuos.