Orientarea sexuală se referă la un model persistent de atracție emoțională, romantică și sexuală față de bărbați, femei, ambele categorii sau niciuna. Categoriile cel mai frecvent discutate sunt heterosexual, homosexual și bisexual, deși mulți oameni experimentează atracția de-a lungul unui continuum, mai degrabă decât în ​​​​categorii discrete.

Orientarea este distinctă de comportamentul sexual și de identitatea de gen. O persoană se poate identifica drept homosexuală, dar poate rămâne celibatară sau se poate angaja în comportamente homosexuale fără a se considera homosexuală. Studiile pe gemeni, cercetările hormonale și imagistica cerebrală au fost toate utilizate pentru a explora contribuțiile biologice, însă nu s-a demonstrat că niciun factor singular determină orientarea în fiecare caz.

Dovezile interculturale arată că atracția față de persoane de același sex apare în fiecare societate studiată cu atenție, deși semnificațiile sociale atribuite acesteia variază foarte mult. Majoritatea cercetătorilor tratează orientarea ca pe o caracteristică relativ stabilă, care apare devreme și nu este aleasă în sensul obișnuit al cuvântului.

• Model de atracție persistent
• Distins de comportament și identitate
• Apare în diferite culturi
• Probabil implică multiple influențe biologice și de dezvoltare

Consensul științific susține că orientarea nu este o chestiune de alegere morală sau de simplă contagiune socială.