Un guvern plasează o mențiune într-un pașaport – sau emite o autorizație electronică – permițând unui cetățean străin să intre într-un scop și pe o durată specificate. Această mențiune este o viză. Este un instrument esențial al controlului la frontieră.

Regulile privind vizele diferă în funcție de naționalitate, destinație și scopul călătoriei. Unii călători pot intra în multe țări fără viză; alții trebuie să solicite în prealabil documente, să suporte taxe și uneori să participe la interviuri. Depășirea termenului de ședere permis poate duce la amenzi, deportare sau interdicții de intrare ulterioare.

Vizele electronice și sistemele de viză la sosire au simplificat procedurile pentru multe naționalități de turiști. Cerințele se pot schimba cu preaviz scurt, așa că verificarea surselor oficiale înainte de călătorie rămâne esențială. O viză valabilă nu garantează admiterea; ofițerii de frontieră își păstrează autoritatea finală.

Fără viza corespunzătoare, chiar și o călătorie plătită integral se poate încheia la ghișeul de imigrare.