Un jucător de tenis cronometrează o alergare spre minge, își așază picioarele și execută un forehand curat într-o secvență continuă. Această integrare lină a mișcării este coordonarea. Permite diferitelor părți ale corpului să lucreze împreună eficient.

Coordonarea mână-ochi, picior-ochi și bilaterală apar în aproape fiecare sport. Dezvoltarea lor implică practica repetitivă a unor modele specifice sportului, plus exerciții generale care provoacă sincronizarea și precizia. Copiii își îmbunătățesc adesea coordonarea rapid prin jocuri variate; adulții o pot rafina în continuare cu exerciții deliberate.

O coordonare deficitară risipește energie și limitează exprimarea abilităților. O bună coordonare face ca tehnicile complexe să pară simple. Antrenorii o urmăresc ca pe un indicator al potențialului atletic și ca pe o calitate care poate fi antrenată la orice vârstă.

• Capacitatea de a utiliza părțile corpului împreună, fără probleme și cu precizie
• Esențial pentru performanța sportivă calificată
• Îmbunătățit prin practică specifică și variată
• Susține eficiența și reducerea accidentărilor