Tora este instrucțiune. În sensul cel mai restrâns, este formată din primele cinci cărți ale Bibliei ebraice - Geneza, Exodul, Leviticul, Numeri și Deuteronomul - atribuite în mod tradițional lui Moise. Într-un sens mai larg, este întreaga învățătură a lui Dumnezeu dată lui Israel, scrisă și orală.

Sulul Torei este cel mai sacru obiect din sinagogă. Scris de mână pe pergament conform unor reguli stricte, este îmbrăcat în învelișuri fine, prezentat de congregație și citit cu voce tare într-un ciclu anual. Lectura publică nu este doar educativă; este o reconstituire a revelației de la Sinai. Fiecărui evreu i se poruncește să studieze Tora, iar idealul învățatului care se delectează cu detaliile ei rămâne esențial.

Iudaismul rabinic susține că Tora scrisă a fost însoțită de o Tora orală care o detaliază și o aplică. Această tradiție orală a fost în cele din urmă codificată în Mișna și Talmud. Împreună, ele formează o conversație continuă care încă guvernează viața evreiască în chestiuni de calendar, dietă, familie și etică.

Pentru evrei, Tora nu este o relicvă. Este constituția vie a unui popor aflat în legământ cu Dumnezeu, citită și reinterpretată în fiecare generație.