Într-o moschee, enoriașii stă în rânduri, iar o singură persoană în față conduce rugăciunile. Acea persoană este imamul. Rolul combină conducerea liturgică cu, în multe comunități, predarea și îngrijirea pastorală.

Orice musulman informat poate conduce rugăciunea, însă titlul desemnează adesea o autoritate religioasă mai permanentă. În islamul sunnit, imamii sunt în general aleși pentru învățătură și caracter. În tradiția șiită, imamii dețin un statut unic, ghidat divin, în cadrul unei anumite linii genealogice. Predicile de vineri sunt o responsabilitate obișnuită.

Imamii pot, de asemenea, să soluționeze dispute personale, să supravegheze educația și să reprezinte comunitatea public. Instruirea variază de la ucenicie informală la studii formale de seminar. Vocea imamului modelează viața religioasă de zi cu zi a membrilor moscheii.

Conducerea în rugăciune rămâne funcția cea mai vizibilă și consecventă.