Creștinismul nu este o singură organizație, ci o familie de grupuri distincte care împărtășesc credințe fundamentale, dar diferă în ceea ce privește doctrină, guvernare și cultul. Fiecare astfel de grup este o denominațiune. Baptiștii, metodiștii, luteranii și mulți alții ilustrează acest model.

Denominațiile apar din dezacorduri istorice, mișcări de reformă, adaptări culturale sau expansiune misionară. Ele își mențin propriile structuri pentru hirotonire, educație și luarea deciziilor. Unele pun accentul pe autoritatea ierarhică; altele subliniază independența congregației locale. Eforturile ecumenice urmăresc cooperarea fără a șterge identitatea denominațională.

Apartenența la o confesiune modelează experiența unui credincios în ceea ce privește liturghia, teologia și comunitatea. De asemenea, oferă instituții recunoscute pentru caritate, educație și mărturie publică. În societățile pluraliste, confesiunile concurează și cooperează simultan.

• Ramură organizată distinctă în cadrul unei religii
• Împărtășește credința fundamentală, dar diferă în privința aspectelor secundare
• Își menține propria guvernanță și practici
• Comun în creștinism și în alte tradiții