Sunna este exemplul viu al profetului Mahomed. Ea constă în spusele, acțiunile și aprobările sale tăcute, așa cum sunt consemnate de cei care l-au cunoscut și transmise prin lanțuri atente de naratori. Împreună cu Coranul, ea formează sursa principală de îndrumare islamică.

Colecțiile de hadithuri – cele mai faimoase fiind cele ale lui Bukhari și Muslim – păstrează mii de relatări individuale. Cercetătorii au dezvoltat metode riguroase pentru a evalua fiabilitatea transmițătorilor și coerența textelor. Din acest material, juriștii au extras hotărâri legale, specialiștii în etică au tras lecții morale, iar musulmanii obișnuiți au găsit modele pentru viața de zi cu zi: cum să te rogi, cum să mănânci, cum să-ți tratezi vecinii, cum să înfrunți moartea. Prin urmare, Sunna este atât o resursă juridică, cât și un ideal personal. A-l urma pe Profet înseamnă a merge așa cum a mers el.

Nu fiecare relatare are aceeași greutate. Unele sunt clasificate ca fiind riguros autentice, altele ca fiind mai slabe. Dezbaterea continuă cu privire la acuratețea istorică a anumitor narațiuni și la metoda corectă de aplicare a practicii din secolul al VII-lea la circumstanțele moderne. Cu toate acestea, autoritatea Sunnei în sine rămâne centrală pentru marea majoritate a musulmanilor.

În cele din urmă, Sunna este mai puțin o carte și mai mult o viață amintită care continuă să modeleze viețile celor care o iau drept model.